Cuprins de un negru dor,mă avântam înspre pierzanie,tot regretând și tot oftând de patima nefericitei zile de mai ieri...Și mă gândesc că de atâta chin și jale, și Dumnezeu s-a întristat ...și mânios de nedreptatea nedreptăților lumești ,m-a luat sub aripa-i ocrotitoare spre a-nsenina și cerul vieții mele,ademenindu-mi sufletul cu dobândirea fericirii absolute.Dar surâzându-mi binele, am înțeles că trebuie sa pierzi dragostea de materie ,pentru a putea iubi imaterialul,sublimul,inconcretul…
