In 7 octombrie, adica acum exact o saptamana :P , eu cu Cipi ne-am teleportat putin in timp, in ziua nuntii noastre, si-am observat cu uimire ca in afara de cele cateva riduri fine care ne brazdeaza, nevazut, chipurile, am ramas la fel. La fel de indragostiti, de veseli, de adolescentini, mereu avizi de libertate (nu ne sta gandul decat sa evadam!!! :D ), de fericiti ca ne avem unul pe altul. Cipi si acum imi canta la chitara ca atunci. Si acum ma linisteste doar cu un cuvant si-un zambet. Nu...
