Pinterest • Catalogul de idei al întregii lumi

Poezii și fotografii

113 Pinuri21 abonați
Gândurile zboară în cuvinte și imagini
Urme  Gigi Căciuleanu  cicatricele din cer nu nu sunt urme de avioane aşa cum credeţi  sunt gânduri cercurile din apă atunci când o piatră cade în ea sunt de fapt  tot gânduri loviturile de ciocan pe creieri nu-s şi ele altceva decât gânduri  ale celorlalţi

Urme Gigi Căciuleanu cicatricele din cer nu nu sunt urme de avioane aşa cum credeţi sunt gânduri cercurile din apă atunci când o piatră cade în ea sunt de fapt tot gânduri loviturile de ciocan pe creieri nu-s şi ele altceva decât gânduri ale celorlalţi

Coridor de ore, timp pierdut. Frunze zburătoare, ţări de toamnă. Străzile pe care am trecut în gâtlejul amintirii se răstoarnă.

vorbe ce s-au spus

Coridor de ore, timp pierdut. Frunze zburătoare, ţări de toamnă. Străzile pe care am trecut în gâtlejul amintirii se răstoarnă.

Stau tolănit în fotoliu, e tîrziu, Vara s-a dus… Nu visez, nu mă gîndesc la nimic, o lenevie îmi inundă creierul…

totul e vale acolo unde zgomotul doare.

Stau tolănit în fotoliu, e tîrziu, Vara s-a dus… Nu visez, nu mă gîndesc la nimic, o lenevie îmi inundă creierul…

Dezgheaţă-te, lume, dezgheaţă, un clopot de clor ne desparte, aripile-s tot mai în ceaţă, inima e tot mai departe.

şi abia mai ştiu dacă zbor…

Dezgheaţă-te, lume, dezgheaţă, un clopot de clor ne desparte, aripile-s tot mai în ceaţă, inima e tot mai departe.

Orbitoare ieşirile noastre în zi, pline de rost, preacuminţi. Nu mai lungi ca secunda naşterii unui lucru. Cînd nici o mamã n-a apucat a vorbi.

Cãci a bãtut ora.

Orbitoare ieşirile noastre în zi, pline de rost, preacuminţi. Nu mai lungi ca secunda naşterii unui lucru. Cînd nici o mamã n-a apucat a vorbi.

Nu este pentru nimeni un păcat. Păpuşa era o păpuşe caraghioasă Şi julită la nas.

Nimeni nimic.

Nu este pentru nimeni un păcat. Păpuşa era o păpuşe caraghioasă Şi julită la nas.

Toamna, noapte, ploua!… Trei drumeti sosesc Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.

Nu raspunde nimeni!…

Toamna, noapte, ploua!… Trei drumeti sosesc Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.

Mai bine singuratec şi uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În ţara asta plină de humor, Mai bine singuratec şi uitat.

O, ţară tristă, plină de humor…

Mai bine singuratec şi uitat, Pierdut să te retragi nepăsător. În ţara asta plină de humor, Mai bine singuratec şi uitat.

Noaptea străbat bulevarde oblice, odihnindu-mi privirea-n orbitele lor. Noaptea-ntânlesc trecători singuratici grăbind către casă, şi c-un gest nevăzut le fur umbrele.

Umbre de oameni

Noaptea străbat bulevarde oblice, odihnindu-mi privirea-n orbitele lor. Noaptea-ntânlesc trecători singuratici grăbind către casă, şi c-un gest nevăzut le fur umbrele.

Nu ştiu. N-am învăţat lecţia. N-am învăţat nicio lecţie. Am lipsit de la lecţie. N-am putut să vin la şcoală pentru că am fost sănătoasă.

ce s-a schimbat ?

Nu ştiu. N-am învăţat lecţia. N-am învăţat nicio lecţie. Am lipsit de la lecţie. N-am putut să vin la şcoală pentru că am fost sănătoasă.

ţi le iau, mincinosule, pe toate!

pe toate!

ţi le iau, mincinosule, pe toate!

Mă uit în trecut şi nu înţeleg Urmele paşilor mei. Privesc îngheţata zăpadă Prin care picioarele mele desculţe, Îmi amintesc, s-au rănit, Dar urmele lor închipuie semne

Nici un răspuns nu se naşte…

Mă uit în trecut şi nu înţeleg Urmele paşilor mei. Privesc îngheţata zăpadă Prin care picioarele mele desculţe, Îmi amintesc, s-au rănit, Dar urmele lor închipuie semne

În portul blond, ca-ntr-un gheţar enorm, Autohtonii tremură… şi-adorm!…

Autohtonii tremură… şi-adorm!…

În portul blond, ca-ntr-un gheţar enorm, Autohtonii tremură… şi-adorm!…

Scot sângele ştampilat la vedere. Mi se dă drumul. Scot osul sculptat la vedere. Întârzâi o secundă, dar mi se dă drumul.

mie mi se dă drumul.

Scot sângele ştampilat la vedere. Mi se dă drumul. Scot osul sculptat la vedere. Întârzâi o secundă, dar mi se dă drumul.

Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele meu strigă prin păduri după îndepărtata-i copilărie

Nimic nu vrea să fie altfel decât este.

Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele meu strigă prin păduri după îndepărtata-i copilărie

E timpul să-nviem, mi-au spus culorile

E timpul să-nviem…

E timpul să-nviem, mi-au spus culorile