Adamclisi, mausoleu din La Tene

Adamclisi - monument funerar geto-dacic aparţinând perioadei La Tene
51 Pins13 Followers
CETATEA TROPAEUM TRAIANI ESTE PREZENTĂ PE COLUMNA LUI TRAIAN. După incendierea de către daci sau aliaţii lor,  sarmaţi, a aşezării autohtone getice care exista încă din secolul I î.e.n. pe platolul amplasat pe malul râului, la Adamclisi (fapte care se petreceau prin anii 85-86 e.n.), romanii construiesc o fortificaţie timpurie cu zid de incintă masiv din piatră.

CETATEA TROPAEUM TRAIANI ESTE PREZENTĂ PE COLUMNA LUI TRAIAN. După incendierea de către daci sau aliaţii lor, sarmaţi, a aşezării autohtone getice care exista încă din secolul I î.e.n. pe platolul amplasat pe malul râului, la Adamclisi (fapte care se petreceau prin anii 85-86 e.n.), romanii construiesc o fortificaţie timpurie cu zid de incintă masiv din piatră.

Chipul Marii Zeiţe a fertilităţii, încadrat de simbolistica sugerând regenerarea ciclică a naturii - două coarde care se înalţă dintr-o tufă şi se ramifică la intervale mai mult sau mai puţin regulate, şi rozete petalate, simboluri derivate pentru reprezentarea discului solar, prezente pe o pereche de cercei din aur, dataţi în perioada elenistică, secolele II-I î.e.n.

Chipul Marii Zeiţe a fertilităţii, încadrat de simbolistica sugerând regenerarea ciclică a naturii - două coarde care se înalţă dintr-o tufă şi se ramifică la intervale mai mult sau mai puţin regulate, şi rozete petalate, simboluri derivate pentru reprezentarea discului solar, prezente pe o pereche de cercei din aur, dataţi în perioada elenistică, secolele II-I î.e.n.

Marea Zeiţă şi simbolismul de regenerare-fecunditate al Pomului Vieţii, precum şi coarde de viţă de vie - "Planta Vieţii", păzite de o pereche de grifoni şi un sfinx, reprezentate pe un vas din aur, parte a Comoarii tracice Panagyuriste, descoperită în Bulgaria şi datată în secolele IV-III î.e.n.

Marea Zeiţă şi simbolismul de regenerare-fecunditate al Pomului Vieţii, precum şi coarde de viţă de vie - "Planta Vieţii", păzite de o pereche de grifoni şi un sfinx, reprezentate pe un vas din aur, parte a Comoarii tracice Panagyuriste, descoperită în Bulgaria şi datată în secolele IV-III î.e.n.

BĂTĂLIA DE LA ADAMCLISI  Fortificaţia romană timpurie Tropaeum Traiani, ridicată după incedierea aşezării getice de la Adamclisi, este reprezentată în scena 35 a Columnei, ca bază militară în care a debarcat grosul armatei romane şi de unde a pornit atacul asupra coaliţiei daco-sarmate.

BĂTĂLIA DE LA ADAMCLISI Fortificaţia romană timpurie Tropaeum Traiani, ridicată după incedierea aşezării getice de la Adamclisi, este reprezentată în scena 35 a Columnei, ca bază militară în care a debarcat grosul armatei romane şi de unde a pornit atacul asupra coaliţiei daco-sarmate.

Fortificaţia romană timpurie Tropaeum Traiani, ridicată după incedierea aşezării getice de la Adamclisi, este reprezentată în scena 35 a Columnei, ca bază militară în care a debarcat grosul armatei romane şi de unde a pornit atacul asupra coaliţiei daco-sarmate.

Fortificaţia romană timpurie Tropaeum Traiani, ridicată după incedierea aşezării getice de la Adamclisi, este reprezentată în scena 35 a Columnei, ca bază militară în care a debarcat grosul armatei romane şi de unde a pornit atacul asupra coaliţiei daco-sarmate.

După îndepărtarea asediului şi finalizarea luptei, cetatea Tropaeum Traiani este reparată. În metopele columnei este reprezentata o fortificaţie al cărui plan seamănă izbitor cu zidul de incintă al fortificaţiei romane timpurii de la Tropaeum Traiani, ridicată după incendierea aşezării getice, fapt ce s-a petrecut între anii 85-86 e.n.

După îndepărtarea asediului şi finalizarea luptei, cetatea Tropaeum Traiani este reparată. În metopele columnei este reprezentata o fortificaţie al cărui plan seamănă izbitor cu zidul de incintă al fortificaţiei romane timpurii de la Tropaeum Traiani, ridicată după incendierea aşezării getice, fapt ce s-a petrecut între anii 85-86 e.n.

Cel mai devreme, în a doua fază de funcţionare a incintei fortificaţiei romane timpurii, s-a construit un turn de poartă interior. Turnul a fost demantelat până la primul rând de parament cu prilejul construirii porţii constantiniene.

Cel mai devreme, în a doua fază de funcţionare a incintei fortificaţiei romane timpurii, s-a construit un turn de poartă interior. Turnul a fost demantelat până la primul rând de parament cu prilejul construirii porţii constantiniene.

Prin această manevră tactică genială, Traian deschide un nou front în spatele armatei coaliţiei daco-sarmată, obligându-i pe aceştia să scadă presiunea pusă pe zona de influenţă a cetăţii Tropaeum Traiani.

Prin această manevră tactică genială, Traian deschide un nou front în spatele armatei coaliţiei daco-sarmată, obligându-i pe aceştia să scadă presiunea pusă pe zona de influenţă a cetăţii Tropaeum Traiani.

Un pinten stâncos separă apa curgătoare în două ramuri. Pe ramura de jos este reprezentat Traian în ipostaza de conducător al flotei principale, care parcurge această porţiune ce are ca punct final poarta de apus a cetăţii Tropaeum Traiani. Putem deduce faptul că această ramură este chiar râul pe malul căruia a fost ridicată cetatea Tropaeum Traiani.

Un pinten stâncos separă apa curgătoare în două ramuri. Pe ramura de jos este reprezentat Traian în ipostaza de conducător al flotei principale, care parcurge această porţiune ce are ca punct final poarta de apus a cetăţii Tropaeum Traiani. Putem deduce faptul că această ramură este chiar râul pe malul căruia a fost ridicată cetatea Tropaeum Traiani.

Poarta de vest a fortificaţiei romane timpurii era o poartă-gilotină, iar în scena 35 a Columnei, Traian se află în faţa unei porţi-ghilotină a unei cetăţi amplasată pe malul apei.

Poarta de vest a fortificaţiei romane timpurii era o poartă-gilotină, iar în scena 35 a Columnei, Traian se află în faţa unei porţi-ghilotină a unei cetăţi amplasată pe malul apei.

Poarta de apus - cea mai mare dintre cele patru porţi principale ale cetăţii romano-bizantine, flancată de două turnuri în formă de U - este orientată spre malul râului care asigura legătura cetăţii cu Dunărea (râu care azi este în mare parte secat, dar a cărui albie este perfect vizibilă). Poarta de apus a cetăţii romano-bizantine s-a suprapus porţii de vest a fortificaţiei romane timpurii, care era o poartă-ghilotină.

Poarta de apus - cea mai mare dintre cele patru porţi principale ale cetăţii romano-bizantine, flancată de două turnuri în formă de U - este orientată spre malul râului care asigura legătura cetăţii cu Dunărea (râu care azi este în mare parte secat, dar a cărui albie este perfect vizibilă). Poarta de apus a cetăţii romano-bizantine s-a suprapus porţii de vest a fortificaţiei romane timpurii, care era o poartă-ghilotină.

În partea dreaptă a scenei 35 a Columnei este reprezentat Traian încadrat de intrarea arcuită a unei cetăţi amplasată pe malul apei. În condiţiile în care existenţa râului este o certitudine, putem considera cetatea misterioasă reprezentată pe Columna lui Traian ca fiind Tropaeum Traiani, cetate care exista deja la momentul conflictului.

În partea dreaptă a scenei 35 a Columnei este reprezentat Traian încadrat de intrarea arcuită a unei cetăţi amplasată pe malul apei. În condiţiile în care existenţa râului este o certitudine, putem considera cetatea misterioasă reprezentată pe Columna lui Traian ca fiind Tropaeum Traiani, cetate care exista deja la momentul conflictului.

Reprezentarea taurului, cât mai natural, având plasată o rozetă în frunte - simbol derivat pentru redarea discului solar, este specifică secolelor IV-III î.e.n. Din acea perioadă, la noi în ţară, există reprezentări similare de capete de taur cu rozete spiralate în frunte: rhytonul din argint placat parţial cu aur, descoperit la Mehedinţi, precum şi şase capete de taur din argint placat cu aur, descoperite tot în sudul Olteniei, ca parte a unui tezaur numit "de la Craiova".

Reprezentarea taurului, cât mai natural, având plasată o rozetă în frunte - simbol derivat pentru redarea discului solar, este specifică secolelor IV-III î.e.n. Din acea perioadă, la noi în ţară, există reprezentări similare de capete de taur cu rozete spiralate în frunte: rhytonul din argint placat parţial cu aur, descoperit la Mehedinţi, precum şi şase capete de taur din argint placat cu aur, descoperite tot în sudul Olteniei, ca parte a unui tezaur numit "de la Craiova".

Coiful celtic descoperit la  Montlaurès, Franţa, datat în secolul IV î.e.n., prezintă Pomul Vieţii realizat sub forma frunzei de viţă de vie - "Planta Vieţii", similar civilizaţiei getice - coiful din argint descoperit în sudul Olteniei şi datat tot în secolul IV î.e.n. Pomul Vieţii este realizat în mod similar pe coiful celtic descoperit la Canosa di Puglia, Provincia Barletta-Andria-Trani, Italia, datat în secolul IV î.e.n.

Coiful celtic descoperit la Montlaurès, Franţa, datat în secolul IV î.e.n., prezintă Pomul Vieţii realizat sub forma frunzei de viţă de vie - "Planta Vieţii", similar civilizaţiei getice - coiful din argint descoperit în sudul Olteniei şi datat tot în secolul IV î.e.n. Pomul Vieţii este realizat în mod similar pe coiful celtic descoperit la Canosa di Puglia, Provincia Barletta-Andria-Trani, Italia, datat în secolul IV î.e.n.

Pomul Vieţii sub forma palmetei, amplasat alternant între două volute, într-o manieră similară frizei care încinge monumentul funerar de la Adamclisi pe circumferinţă, era utilizat în civilizaţia celtică. Un coif celtic descoperit la Umbria, Italia şi aflat în prezent la Muzeul Naţional de Arheologie din Saint-Germain-en-Laye, datat în secolul IV î.e.n. perioada La Tene, prezintă o ornamentaţie similară frizei de la Adamclisi.

Pomul Vieţii sub forma palmetei, amplasat alternant între două volute, într-o manieră similară frizei care încinge monumentul funerar de la Adamclisi pe circumferinţă, era utilizat în civilizaţia celtică. Un coif celtic descoperit la Umbria, Italia şi aflat în prezent la Muzeul Naţional de Arheologie din Saint-Germain-en-Laye, datat în secolul IV î.e.n. perioada La Tene, prezintă o ornamentaţie similară frizei de la Adamclisi.

Pomul Vieţii sub forma palmetei, amplasat alternant între două volute, într-o manieră similară frizei care încinge monumentul funerar de la Adamclisi pe circumferinţă, era utilizat în civilizaţia celtică. Un coif celtic descoperit la Umbria, Italia şi aflat în prezent la Muzeul Naţional de Arheologie din Saint-Germain-en-Laye, datat în secolul IV î.e.n. perioada La Tene, prezintă o ornamentaţie similară frizei de la Adamclisi.

A Magnificent Italo-Celtic helmet from the IV Century BC. J-C Source : Musée d'Archéologie Nationale St Germain.

Pinterest
Search