ŞI DEODATĂ... Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) Nu-şi mai vedea capul de atâtea treburi supărat pe viaţă supărat pe el însuşi se apucă să-şi demonteze ceasul de mână bricheta radioul şi deodată în camera se făcu întuneric şi deodată la fereastră atârnă un cocoş spânzurat

CÂT DE UŞOR Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) Cât de uşor i-a căzut pădurarului insigna cusută la piept uşor ca un fulg i-a căzut privind cum o mreană ţopăia într-un ulm dar eu mi-am văzut de drum căutam culori mai frumoase

DUIOŞIE Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) Deşi zăpada nu se topise de tot o mulţime de căprioare s-au oprit în faţa trenului vietăţile astea erau atât de speriate încât călătorii au simţit nevoia să-şi aprindă ţigări sau pur şi simplu să-şi comunice cu sfială vagi întâmplări de demult

HAI S-O SERBĂM Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) Această fetiţă care stă aşezată pe malul râului visând şi leganandu-şi picioarele firave în apă a fost cândva la oraş acolo cineva i-a dat o smochină a uitat clădirile înalte a uitat şi dulceaţa fructului această fetiţă care ştie unde doarme şi unde mănâncă împăratul peştilor această fetiţă care îşi leagănă picioarele în apă şi-i singură în lume sub luminile vântului hai s-o serbăm iubiţi confraţi de la clinica scrisului nostru…

DUPĂ PLAOIE Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) Unghiile fecioarei sunt acum atât de curate şi privirile ei atat de adânci şi de tulburi încât până şi melcul se opreşte din drumul lui spre infinit ascultând cu coarnele infioarate desprinderea unor funii lungi de argint

ÎN SFÂRŞIT Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) Până când până când se întreabă gonind cu bicicleta frenetic - întâlneşte o vrabie moartă întâlneşte o seară întâlneşte o iarnă şi o dimineaţă mijind şi în sfârşit ajunge la mărgica albastră pierdută în copilărie

PETRE STOICA, Marta Petreu în "napoca universitară", 10/1978 Petre Stoica scrie cărţi; cărţi, iar nu culegeri de versuri: Scrie: fără şocuri lingvistice, fără efort; cu deplină sinceritate; cu un anume sentimentalism; cu o anume candoare; cu aceeaşi bucurie cu care trăieşte; cu o duioasă ataşare şi ironică detaşare faţă de universul mărunt, trivial adesea, provincial, meschin, al cărui rege neîncoronat şi nobil prinţ el este. Şi, ceea ce la o primă lectură pare numai constatare uşor…

DISPERAT FĂRĂ PRICINĂ Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) Spune: iată că nu se mai poate apoi tacticos şi liniştit îşi goleşte buzunarele şi aruncă în apă ultima nucă ultimul ban ultima ţigară ultimul nasture şi la fel de liniştit si ls fel de tacticos îşi suflă nasul şi pleacă în pădure să joace cu vulpea o partida de şah

PICTOR FĂRĂ VOIE Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) tăia nuiele în pădure şi pastişa cântecelor păsărilor speriat la gândul că ar putea el însuşi să devină o pasăre se îndrepta grăbit înspre casă dar iată că satul lui se mutase pe alte temelii aşadar s-a apucat să picteze numeroase mustăţi de mărar

ZI SENINĂ Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) la marginea şanţului moartea mănâncă pâine aburindă o felie de pepene trec în goană camioane căruţe biciclişti călăreţi nimeni nu vede nimic nimeni numai copiii se opresc în toiul jocului şi se întreabă cât e ora

INTERIOR Petre Stoica din "UN POTOP DE SIMPATII"(1978) pe amurg din covorul atârnat pe perete se înalţă un cocoş ancestral cu cheia miturilor prinsă-n cioc priveşti şi iată nu-ţi vine să crezi

Puţini poeţi reuşesc să nu-şi părăsească propriul domeniu, propria limba, propria durere, cum reuşeşte Petre Stoica. Fără să spună acelaşi lucru. Fără să fie pisălog, plicticos, manierist cum se zice. Cum alţii. Ci mereu cuceritor, mai aventuros. Obligându-ne la aventură. Dacă suntem în stare. Dar, se poate spune, e uşor lucru să-ţi păstrezi domeniul când nu e prea bogat. La asemenea ocară se răspunde astfel: dar când domeniul se cheamă Petre Stoica? Petre Stoica nu scrie versuri, nu scrie…