Poezie

În adâncul sufletului nostru e mereu 3 dimineaţa.
20 Pinuri143 abonați
Cinci  http://mihaigavrilescu.ro/cinci/  Cinci lucruri mă fac mai bogat: să văd locuri noi, să văd diferit locuri vechi, să cunosc oameni noi, să redescopăr oameni vechi, să redevin din vechi – nou în fiecare zi îndrăgostindu-mă de tine.

Cinci http://mihaigavrilescu.ro/cinci/ Cinci lucruri mă fac mai bogat: să văd locuri noi, să văd diferit locuri vechi, să cunosc oameni noi, să redescopăr oameni vechi, să redevin din vechi – nou în fiecare zi îndrăgostindu-mă de tine.

Portativ  http://mihaigavrilescu.ro/portativ/  A exista înseamnă a puncta cu pauze un drum în tăcere pe un portativ.  La un moment dat cineva îţi desenează o cheie Sol la începuturi, în înlăuntruri şi pe aripi.  Aşa înveţi să compui iubire din note întregi de “a fi”

Portativ http://mihaigavrilescu.ro/portativ/ A exista înseamnă a puncta cu pauze un drum în tăcere pe un portativ. La un moment dat cineva îţi desenează o cheie Sol la începuturi, în înlăuntruri şi pe aripi. Aşa înveţi să compui iubire din note întregi de “a fi”

Iubind ca Leibniz  http://mihaigavrilescu.ro/iubind-ca-leibniz/  Se definește iubirea I Ca o integrală de la momentul în care te-am văzut prima dată la infinit din funcția Eu – definită ca raportul dintre variațiile trupului meu și constanța sufletului meu – de tine

Iubind ca Leibniz http://mihaigavrilescu.ro/iubind-ca-leibniz/ Se definește iubirea I Ca o integrală de la momentul în care te-am văzut prima dată la infinit din funcția Eu – definită ca raportul dintre variațiile trupului meu și constanța sufletului meu – de tine

Postludiu  http://mihaigavrilescu.ro/postludiu/  Parfumuri amestecate într-un pat nefăcut forme mototolite de două trupuri îmbrățișate pe un cearceaf perne care poartă amintiri proaspete ale unor capete așezate buză lângă buză urme de ruj roșu aprins pe o plapumă și ecoul dușului de dimineață. Câtă viață în lucruri fără viață!

Postludiu http://mihaigavrilescu.ro/postludiu/ Parfumuri amestecate într-un pat nefăcut forme mototolite de două trupuri îmbrățișate pe un cearceaf perne care poartă amintiri proaspete ale unor capete așezate buză lângă buză urme de ruj roșu aprins pe o plapumă și ecoul dușului de dimineață. Câtă viață în lucruri fără viață!

Prima poveste de dragoste  http://mihaigavrilescu.ro/prima-poveste-de-dragoste/  Eram mic când am citit pentru prima dată o poveste de dragoste. A fost Romeo și Julieta sau Mândrie și Prejudecată, nici nu mai știu! Știu doar că atunci am început să te caut în fiecare fulg, mugur, floare și frunză. Nu mi-am dat seama cât de orb sunt. Îndrăgostiții nu se întâlnesc cândva undeva ei trăiesc unul în celălalt de la început.

Prima poveste de dragoste http://mihaigavrilescu.ro/prima-poveste-de-dragoste/ Eram mic când am citit pentru prima dată o poveste de dragoste. A fost Romeo și Julieta sau Mândrie și Prejudecată, nici nu mai știu! Știu doar că atunci am început să te caut în fiecare fulg, mugur, floare și frunză. Nu mi-am dat seama cât de orb sunt. Îndrăgostiții nu se întâlnesc cândva undeva ei trăiesc unul în celălalt de la început.

In brate strans  http://mihaigavrilescu.ro/in-brate-strans/  E frig şi plouă şi oameni schimbaţi la faţă aleargă după oameni cu mai multe feţe şi oameni cu mai multe feţe aleargă după oameni fără faţă şi nu înţeleg de ce aleargă unii după ceilalţi şi nu înţeleg de ce fug de ei înşişi.  dar eu sunt norocos,  e frig şi nu vreau decât să stau cu tine în braţe strâns să ne fie cald înăuntru până se face cald și afară

In brate strans http://mihaigavrilescu.ro/in-brate-strans/ E frig şi plouă şi oameni schimbaţi la faţă aleargă după oameni cu mai multe feţe şi oameni cu mai multe feţe aleargă după oameni fără faţă şi nu înţeleg de ce aleargă unii după ceilalţi şi nu înţeleg de ce fug de ei înşişi. dar eu sunt norocos, e frig şi nu vreau decât să stau cu tine în braţe strâns să ne fie cald înăuntru până se face cald și afară

Daca ai sti ce rai alb imi creste inlauntru  http://mihaigavrilescu.ro/daca-ai-sti-ce-rai-alb-imi-creste-inlauntru/  Dacă ai şti ce rai alb îmi creşte înlăuntru când mă priveşti în ochi nu ai mai vrea să pleci niciodată de aici. Te-ai aşeza sub pleoapa mea ca un copil în braţe de bunici sub un brad de Crăciun şi te-aş lăsa să te joci cu globurile lacrimilor mele pe globul nostru îngeresc îngheţându-le în fulgi. Irişii mei ţi-ar croi giulgi şi te-ar înveli în faguri de iarnă;

Daca ai sti ce rai alb imi creste inlauntru http://mihaigavrilescu.ro/daca-ai-sti-ce-rai-alb-imi-creste-inlauntru/ Dacă ai şti ce rai alb îmi creşte înlăuntru când mă priveşti în ochi nu ai mai vrea să pleci niciodată de aici. Te-ai aşeza sub pleoapa mea ca un copil în braţe de bunici sub un brad de Crăciun şi te-aş lăsa să te joci cu globurile lacrimilor mele pe globul nostru îngeresc îngheţându-le în fulgi. Irişii mei ţi-ar croi giulgi şi te-ar înveli în faguri de iarnă;

Iubita culcata pe umar drept  http://mihaigavrilescu.ro/iubita-culcata-pe-umar-drept/  Mâinile suferă de amnezie uitând trude și riduri și secete de mângâiere atunci când își împreunează liniile din palmă în culoare către infinit și degetele în cuiburi de porumbei și pulsurile în bătăi de semiluni de suflet lipite cu lut de apropiere într-o lună plină și stârnind solstiții de vară în piept; mâinile suferă de amnezie și de Lumină când îmbrățișează iubită culcată pe umăr dre

Iubita culcata pe umar drept http://mihaigavrilescu.ro/iubita-culcata-pe-umar-drept/ Mâinile suferă de amnezie uitând trude și riduri și secete de mângâiere atunci când își împreunează liniile din palmă în culoare către infinit și degetele în cuiburi de porumbei și pulsurile în bătăi de semiluni de suflet lipite cu lut de apropiere într-o lună plină și stârnind solstiții de vară în piept; mâinile suferă de amnezie și de Lumină când îmbrățișează iubită culcată pe umăr dre

Prelungirea ta in mine  http://mihaigavrilescu.ro/prelungirea-ta-in-mine/  Afară anotimpurile se schimbă, Oraşul trece din mâinile lui Rodin pe şevaletul de Pinturas Negras al lui Goya, cărţile îmbracă alte coperte şi traduc mângâierea în spin, Florile bolnave de paranoia se închid şi ofilesc, oamenii rămân la fel, înnegriți, dezbrăcaţi, smulşi din rădăcină. Prea multă sevă de suflet irosită, prea puţin sentiment, Nu vreau să orbeşti, iubită, în oraşul lor dement.

Prelungirea ta in mine http://mihaigavrilescu.ro/prelungirea-ta-in-mine/ Afară anotimpurile se schimbă, Oraşul trece din mâinile lui Rodin pe şevaletul de Pinturas Negras al lui Goya, cărţile îmbracă alte coperte şi traduc mângâierea în spin, Florile bolnave de paranoia se închid şi ofilesc, oamenii rămân la fel, înnegriți, dezbrăcaţi, smulşi din rădăcină. Prea multă sevă de suflet irosită, prea puţin sentiment, Nu vreau să orbeşti, iubită, în oraşul lor dement.

Casuta mea de lut  http://mihaigavrilescu.ro/casuta-mea-din-lut/  Dacă timpul ar fi spațiu mi-aș construi o căsuță din lut în secunda în care pentru prima oară te-am văzut.

Casuta mea de lut http://mihaigavrilescu.ro/casuta-mea-din-lut/ Dacă timpul ar fi spațiu mi-aș construi o căsuță din lut în secunda în care pentru prima oară te-am văzut.

Pinterest
Caută