poezie- Melidonium

Ştefan Dumitrescu - versuri

Ştefan Dumitrescu - versuri

Constantin Enianu - poesis

Constantin Enianu - poesis

Florin Vasile Bratu - Rugăciune de toată ziua

Florin Vasile Bratu - Rugăciune de toată ziua

Pe prispa casei tale, Eminescu Mă prinde seara, uneori, visând Privesc la dealuri, cum atârnă umbre Dar nu te am, decât pe tine-n gând Învălurite-n seara-ndoliată A frunzelor mişcare mă-nspăimântă De undeva, din veşnica pădure Doar visele-n uitare parcă-mi cântă … Continue reading →

Pe prispa casei tale, Eminescu Mă prinde seara, uneori, visând Privesc la dealuri, cum atârnă umbre Dar nu te am, decât pe tine-n gând Învălurite-n seara-ndoliată A frunzelor mişcare mă-nspăimântă De undeva, din veşnica pădure Doar visele-n uitare parcă-mi cântă … Continue reading →

Zefirul Zefirul mi-aduse pe aripă, Un gând de iubire stingher – Timid, el se arată o clipă În blânda lumină, pe cer. Şi, vântul se plimbă prin păru-mi… M-atinge cu pasu-i uşor, Mă-ntreabă: „- Cui vrei să te dărui,   … Continue reading →

Zefirul Zefirul mi-aduse pe aripă, Un gând de iubire stingher – Timid, el se arată o clipă În blânda lumină, pe cer. Şi, vântul se plimbă prin păru-mi… M-atinge cu pasu-i uşor, Mă-ntreabă: „- Cui vrei să te dărui, … Continue reading →

Ningea cu vieţi peste o lume în care nimeni nu venise ningea cu roşu peste-o mare adâncă de atâtea vise Şi tu stăteai atât de albă la marginea acestei lumi şi-ţi beai cafeaua în apusul care sufla dinspre genuni Şi … Continue reading →

Ningea cu vieţi peste o lume în care nimeni nu venise ningea cu roşu peste-o mare adâncă de atâtea vise Şi tu stăteai atât de albă la marginea acestei lumi şi-ţi beai cafeaua în apusul care sufla dinspre genuni Şi … Continue reading →

Spune-mi, iubitule! Ce timp trăim cu atâtea ziduri groase între noi? Cât de străini suntem, să nu mai ştim iubirea, astăzi, să împărţim la doi? Nu-i mai simţim aroma în noapte… Pierdut-am, noi, mirabila balanţă? Pierdut-am, noi, talerul cu şoapte … Continue reading →

Spune-mi, iubitule! Ce timp trăim cu atâtea ziduri groase între noi? Cât de străini suntem, să nu mai ştim iubirea, astăzi, să împărţim la doi? Nu-i mai simţim aroma în noapte… Pierdut-am, noi, mirabila balanţă? Pierdut-am, noi, talerul cu şoapte … Continue reading →

Stefan Avadanei - poezie

Stefan Avadanei - poezie

Gheorghe Stoica

Gheorghe Stoica

Mihaela Markus

Mihaela Markus

Pinterest
Caută