Nichita Stănescu

122 Pinuri10 abonați
Îmbrăţişarea  Când ne-am zărit, aerul dintre noi și-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenți și goi, pe care-o lasă să-l străbată.  Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, și-atât de iute, că timpul se turti-ntre piepturile noastre, și ora, lovită, se sparse-n minute.  Aș fi vrut să te păstrez în brațe așa cum țin trupul copilăriei, în trecut, cu morțile-i nerepetate. Și să te-mbrățițez cu coastele-aș fi vrut.

Îmbrăţişarea Când ne-am zărit, aerul dintre noi și-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenți și goi, pe care-o lasă să-l străbată. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, și-atât de iute, că timpul se turti-ntre piepturile noastre, și ora, lovită, se sparse-n minute. Aș fi vrut să te păstrez în brațe așa cum țin trupul copilăriei, în trecut, cu morțile-i nerepetate. Și să te-mbrățițez cu coastele-aș fi vrut.

Mă gândeam până la orizont şi chiar izbutisem să mă gândesc până la soare.  Erai atât de subţire, şi coama neagră ţi-o lăsai fluturată, pe umeri. Când vorbeai, glasul tău ucidea fantome şi bătaia inimii mele îţi dădea ocol ca o planetă ce-ntârzie...  Acum, când întâmplarea binecuvântată mi te-a adus în cale, soarele meu se întunecă, şi cerul şi-arată stelele sticloase, ca să mă gândesc încordat până la stele!

Mă gândeam până la orizont şi chiar izbutisem să mă gândesc până la soare. Erai atât de subţire, şi coama neagră ţi-o lăsai fluturată, pe umeri. Când vorbeai, glasul tău ucidea fantome şi bătaia inimii mele îţi dădea ocol ca o planetă ce-ntârzie... Acum, când întâmplarea binecuvântată mi te-a adus în cale, soarele meu se întunecă, şi cerul şi-arată stelele sticloase, ca să mă gândesc încordat până la stele!

“A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.” – Nichita Stănescu

“A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.” – Nichita Stănescu

Pinterest
Caută