Nichita Stănescu

167 Pins16 Followers
Cântec - din vol. Epica Magna  Ce grea e raza, doamne, a ta, mi-ar trebui un ochi de otravă ca să văd, linia păsării când mi se face, A şi stânca prăpăd.  Ce greu se ouă un ou! Ce muncă pentru oval. Nimeni nu este al său, şi nici nimeni nu este al tău  Păsări iubindu-se-n aer. Păsări iubindu-se-n crengi. Poţi tu, singuratecule văzându-le să le-nţelegi?

Cântec - din vol. Epica Magna Ce grea e raza, doamne, a ta, mi-ar trebui un ochi de otravă ca să văd, linia păsării când mi se face, A şi stânca prăpăd. Ce greu se ouă un ou! Ce muncă pentru oval. Nimeni nu este al său, şi nici nimeni nu este al tău Păsări iubindu-se-n aer. Păsări iubindu-se-n crengi. Poţi tu, singuratecule văzându-le să le-nţelegi?

Literature

Rău de frumuseţe  Nu spun că a fost un noroc că te-am cunoscut. Spun numai că a fost o minune.  Caută să nu mori iubita mea, Încearcă să nu mori dacă poţi.  Mie mi s-a dus viaţa, ţie ţi s-a dus norocul.  Nu spun decât atâta, că noi doi am trăit pe globul pământesc.

Rău de frumuseţe Nu spun că a fost un noroc că te-am cunoscut. Spun numai că a fost o minune. Caută să nu mori iubita mea, Încearcă să nu mori dacă poţi. Mie mi s-a dus viaţa, ţie ţi s-a dus norocul. Nu spun decât atâta, că noi doi am trăit pe globul pământesc.

Nostalgia

Literature

Euridice   Aerul se mai emoţiona încă în jurul tău, tulburând vederea orelor acele, când înnoptarea venea alunecând pe roata inimii mele.  Şi glasul ţi se rupea sub sărutul pe care ţi-l da ne-nceput începutul. Facle şi torţe şi flăcări şi focuri ţi se-aprindeau în ochi, cerându-se stinse de norul feţii mele, plumburiu şi greu trecând pe chipul tău, ca-n piscurile ninse.  Îţi mai ţineam braţul încă viaţa ta de viaţa mea lipită, risipa dragostei nerisipită, secunda înnodată de clipită.

Euridice Aerul se mai emoţiona încă în jurul tău, tulburând vederea orelor acele, când înnoptarea venea alunecând pe roata inimii mele. Şi glasul ţi se rupea sub sărutul pe care ţi-l da ne-nceput începutul. Facle şi torţe şi flăcări şi focuri ţi se-aprindeau în ochi, cerându-se stinse de norul feţii mele, plumburiu şi greu trecând pe chipul tău, ca-n piscurile ninse. Îţi mai ţineam braţul încă viaţa ta de viaţa mea lipită, risipa dragostei nerisipită, secunda înnodată de clipită.

“Muream de frig și nu mă puteam decide dacă să rămân cu ceea ce iubesc sau să mă întorc la ceea ce-am iubit” (Antimetafizica, 1985)  Mă învelesc de frig...  Mă învelesc de frig într-o speranţă cum se-nveleşte soba nou zidită în relieful de faianţă cu focul pururi logodită.  Nu pune mâna peste mine dacă-i vară căci n-ai să înţelegi nimic stimată doamnă-domnişoară din frig.  Ci vino când nu merge nimeni, când nu avem picioare, vino dar mai ales când voi fi orb, lumino.

“Muream de frig și nu mă puteam decide dacă să rămân cu ceea ce iubesc sau să mă întorc la ceea ce-am iubit” (Antimetafizica, 1985) Mă învelesc de frig... Mă învelesc de frig într-o speranţă cum se-nveleşte soba nou zidită în relieful de faianţă cu focul pururi logodită. Nu pune mâna peste mine dacă-i vară căci n-ai să înţelegi nimic stimată doamnă-domnişoară din frig. Ci vino când nu merge nimeni, când nu avem picioare, vino dar mai ales când voi fi orb, lumino.

Existenţă, tu, care-mi dai numai iluzia că mă repet căzând cu tâmpla peste plite încinse până la alb când toamna aleargă ...  Frig nu-mi e decât la cuvinte, trupul l-aş fi vrut un chivot lăsat în păstrare de mai dinainte de alţii cu înfăţişarea lui cu tot.   Şi în cuvinte pân` la sfert şi-n necuvinte nici atâta, dar iert, n-am încotro, deci iert viaţa mea în lucruri, sluta.

Existenţă, tu, care-mi dai numai iluzia că mă repet căzând cu tâmpla peste plite încinse până la alb când toamna aleargă ... Frig nu-mi e decât la cuvinte, trupul l-aş fi vrut un chivot lăsat în păstrare de mai dinainte de alţii cu înfăţişarea lui cu tot. Şi în cuvinte pân` la sfert şi-n necuvinte nici atâta, dar iert, n-am încotro, deci iert viaţa mea în lucruri, sluta.

Rumi Love, Google, Posts, Messages

Pinterest
Search