Nichita Stănescu

138 Pins12 Followers
Presentiment    Nu ninge când e foarte frig,  Nu plouă când e foarte cald.  Nu vin cuvintele, când te naşti  Nu vine anul nou, când mori.  Nu pentru vedere este lumina  Nu pentru mit sunt zeii!  Nu pentru timp sunt stelele  Nu pentru Nu este Nu!  Nu vii niciodată când   mi-e foarte dor de tine  Nu mori niciodată când te urăsc de moarte.

Presentiment Nu ninge când e foarte frig, Nu plouă când e foarte cald. Nu vin cuvintele, când te naşti Nu vine anul nou, când mori. Nu pentru vedere este lumina Nu pentru mit sunt zeii! Nu pentru timp sunt stelele Nu pentru Nu este Nu! Nu vii niciodată când mi-e foarte dor de tine Nu mori niciodată când te urăsc de moarte.

Pasărea Kiwi  “Nimeni nu a văzut-o zburând. N-a apărut la geamul nimănui. Vântul nu i-a umflat penele. Soarele nu i-a aurit aripile. Kiwi e o pasăre dintr-un continent îndepărtat, cu oase de pasăre, cu aripi de pasăre, cu ochi de pasăre. Un singur lucru nu ştie Kiwi să facă: să zboare. Aripile îi sunt lipite de trup, Kiwi se târăşte pe pământ, la rădăcinile vechilor arbori, Kiwi îşi umple guşa cu gaze. Să o iubim? De ce? Să o urmăm? Niciodată. ..”

Pasărea Kiwi “Nimeni nu a văzut-o zburând. N-a apărut la geamul nimănui. Vântul nu i-a umflat penele. Soarele nu i-a aurit aripile. Kiwi e o pasăre dintr-un continent îndepărtat, cu oase de pasăre, cu aripi de pasăre, cu ochi de pasăre. Un singur lucru nu ştie Kiwi să facă: să zboare. Aripile îi sunt lipite de trup, Kiwi se târăşte pe pământ, la rădăcinile vechilor arbori, Kiwi îşi umple guşa cu gaze. Să o iubim? De ce? Să o urmăm? Niciodată. ..”

Rugăciunea  din Vol. Măreţia frigului  Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi ochiul şi întoarce-mă cu faţa  spre invizibilul răsărit din lucruri.   Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi inima şi toarnă-mi aburul sufletului,  printre degetele tale.   Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine trupul cel nou care-mi apasă şi-mi striveşte trupul cel vechi.   Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine îngerul negru care mi-a îndurerat caracterul.

Rugăciunea din Vol. Măreţia frigului Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi ochiul şi întoarce-mă cu faţa spre invizibilul răsărit din lucruri. Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi inima şi toarnă-mi aburul sufletului, printre degetele tale. Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine trupul cel nou care-mi apasă şi-mi striveşte trupul cel vechi. Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine îngerul negru care mi-a îndurerat caracterul.

Mă gândeam până la orizont şi chiar izbutisem să mă gândesc până la soare.  Erai atât de subţire, şi coama neagră ţi-o lăsai fluturată, pe umeri. Când vorbeai, glasul tău ucidea fantome şi bătaia inimii mele îţi dădea ocol ca o planetă ce-ntârzie...  Acum, când întâmplarea binecuvântată mi te-a adus în cale, soarele meu se întunecă, şi cerul şi-arată stelele sticloase, ca să mă gândesc încordat până la stele!

Mă gândeam până la orizont şi chiar izbutisem să mă gândesc până la soare. Erai atât de subţire, şi coama neagră ţi-o lăsai fluturată, pe umeri. Când vorbeai, glasul tău ucidea fantome şi bătaia inimii mele îţi dădea ocol ca o planetă ce-ntârzie... Acum, când întâmplarea binecuvântată mi te-a adus în cale, soarele meu se întunecă, şi cerul şi-arată stelele sticloase, ca să mă gândesc încordat până la stele!

“A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.” – Nichita Stănescu

“A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.” – Nichita Stănescu

Starea cântecului  Şi dacă s-ar deschide deodată un ochi Chiar pe clanţa pe care apeși? Ai mai putea tu oare Să pui mana pe privire?  Ai fi in stare să intri într-o vedere Ai putea tu să fii văzul meu? Ai putea tu să fii -dacă dintr-o dată s-ar deschide un ochi- Te miri cine știe unde, Te miri cine știe când?  Orbul din mine te intreaba Poţi tu, poţi tu să fii vederea mea?

Starea cântecului Şi dacă s-ar deschide deodată un ochi Chiar pe clanţa pe care apeși? Ai mai putea tu oare Să pui mana pe privire? Ai fi in stare să intri într-o vedere Ai putea tu să fii văzul meu? Ai putea tu să fii -dacă dintr-o dată s-ar deschide un ochi- Te miri cine știe unde, Te miri cine știe când? Orbul din mine te intreaba Poţi tu, poţi tu să fii vederea mea?

Semn 10  Vezi iarna fumul de la hornuri cum se-nnoadă cu zborurile vulturului singuratic și doar o pană de zăpadă îl taie-n două și îl netezește peste câmpuri?  Tot astfel viața mea e-un fum ce se înnoadă și doar o pană de la vulturi mă taie-n două și mă netezește iubito, peste câmpuri

Semn 10 Vezi iarna fumul de la hornuri cum se-nnoadă cu zborurile vulturului singuratic și doar o pană de zăpadă îl taie-n două și îl netezește peste câmpuri? Tot astfel viața mea e-un fum ce se înnoadă și doar o pană de la vulturi mă taie-n două și mă netezește iubito, peste câmpuri

Sunt un om viu.  Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.  Abia am timp sa ma mir ca exist, dar  Ma bucur totdeauna ca sunt. ________________ - Nichita Stanescu -

Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain. Abia am timp sa ma mir ca exist, dar Ma bucur totdeauna ca sunt. ________________ - Nichita Stanescu -

Pinterest
Search