Încet, sub pașii ceasului venit, se șterge, sur, noptirea-albastră …și tot mai e ceva neîmplinit și singur, în iubirea noastră… Poate că doina asta veche tăcerile le cerne rând pe rând, de îți răsună în ureche pe după cețuri luna lunecând Neliniști vechi, și glasul lor hoinar spre neștiut încet ne mână Ne-oprim o clipă… apoi mergem iar prin ceața udă, mână-n mână și văzul tău pe piept îmi suie ca un paianjen beat. Și nu îmi spui că mi s-a prins surâsu-ți amărui de buze, fată…
