Rouda Bay, Poros sau Mikros Gialos reprezintă, mai mult sau mai puțin, același loc în sudul insulei Lefkada. Poros este cel mai apropiat sătuc de micul golf Mikros Gialos, numit uneori și Rouda Bay cu Rouda Beach, după numele primului hotel construit acolo, Rouda Bay Beach Hotel.

Am tot povestit până acum despre diverse văzute în Viena, mai puțin însă despre motivul principal al escapadei de weekend - târgul de Crăciun. Târgurile de Crăciun, de altfel, căci în Viena e loc de târg în fața oricărui obiectiv turistic important.

Și cam atât. Un palat mare dar lipsit de măreție. Probabil voi leza câteva orgolii cu această părere dar îmi este absolut imposibil să mă declar impresionată de această reședință de vară a Habsburgilor.

De la Musikverein, la pas spre inima Vienei - Stephansdom, Graben, Herrengasse, Looshaus din Michaelerplatz.

La Viena, viața culturală a fost întotdeauna strâns legată de politică. Pacea s-a scurs în amețitoare ritmuri de vals iar spre războaiele care aveau să aducă sfârșitul imperiului s-a mers în ritmul Marșului lui Radetky. E ceva în această Vienă...

Plimbarea noastră prin Viena a început în fața porților Palatului Belvedere. Ajunse în fosta capitală imperială pentru târgurile de Crăciun, nu întâmplător am oprit pentru prima oară acasă la Prințul Eugen de Savoia-Carignano. Palatul Belvedere, reședința de vară a celui care a clătinat impozantul Imperiu Otoman, oprindu-i ascensiunea în Eruopa și smulgându-i fostele teritorii creștine, probabil este cu mult mai cunoscut acum datorită pinacotecii - Galeria Austriacă de Artă din Evul Mediu…

Volumul de memorii al maiorului Gheorghe Caracaș, "Din zbuciumul captivității", apărut în colecția Istorie cu blazon, coordonată de istoricul Filip-Lucin Iorga pentru Editura Corint nu putem spune că este o capodoperă a literaturii de acest gen, însă volumul care marchează într-un alt mod Centenarul Primului Război Mondial, nu prin relatări din primele linii ale frontului, ci din spatele lagărelor pentru prizonierii de război români capturați de germani, merită citit pentru a înțelege…

Am citit "Înțelepciunea lupilor" de Elli H. Radinger, aproape pe nerăsuflate, tot drumul de la Arad spre Grecia, fapt ce a făcut ca drumul cu autocarul să fie mai mult decât suportabil, chiar plăcut. Ba mai mult, cartea asta m-a găsit chiar în momentul în care aveam cea mai mare nevoie de o lectură de acest gen; o gură de oxigen între volumele lui Yuval Noah Harari și recitirea unor distopii clasice și chiar înaintea referendumului pentru familie. Prin urmare, în aceste timpuri în care…

Înainte de a fi scriitor, Juan Rulfo a fost fotograf iar în cele aproximativ 300 de pagini, opera sa scrisă și adunată într-un volum de povestiri, Câmpia în flăcări și romanul Pedro Paramo, a privit întotdeauna în spatele imaginii surprinse de cameră.

Jurnal din "Războiul porcului" e probabil cel mai bun și sincer jurnal al bătrâneții care a fost scris până acum si care aduce în atenție întrebări care nu par a-și fi găsit încă răspuns într-o lume tot mai diformă.

Am citit volumul de "Însemnări din timpul ocupației germane (1916-1918) al Piei Alimăneștianu cu un nod în gât. E tabloul viu al unei lumi divizate. Atunci, românii erau împărțiți în două tabere: antantiști și germanofili.

Între cele două volume ale lui Yuval Noah Harari, “Homo Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” și “Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului”, volum pe care îl citesc acum, am citit și una dintre cele mai fascinate cărți de istorie cu care m-am întâlnit până în prezent – Sarea. O istorie a lumii de Mark Kurlansky.

Există două locuri emblematice pentru insula Thassos, cu a căror imagine vă veți ciocni de cum tastați Thassos pe Google: Giola, o piscină naturală și Saliara, plaja de marmură.

Mă învârt într-un cerc plăcut în care seria de acuarele dedicate culelor oltenești ale artistei Ecaterina Bălănescu îmi amintește de volumul Sarmizei Cretzianu, “De pe Valea Motrului. Povești cu boieri, panduri și mirese codane”, apărut la Editura Corint, iar pe măsură ce răsfoiesc notițele din volum, îmi vin în minte lucrările Ecaterinei. O lectură interesantă pentru anul centenar

"A deveni un copac este o calătorie lungă" la fel cum pentru un om "durează mult să se transforme în ce trebuie să fie".