O animație cu un umor negru, macabru, lugubru, you name it. Am râs de moarte, la propriu. N-am cuvinte suficiente (sau poate pertinente) ca să-mi exprim plăcerea sarcastică la vizionarea acestui film.

Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund, două nume pentru acelaşi lac și două legende pentru fiecare denumire. I se spune Lacul Vulturilor deoarece aici, conform unei legende, consemnată de Alexandru Vlahuță în cartea sa România pitorească, lacul ar fi un loc unde vulturii veneau pentru a bea apă ca să întinerească şi tot aici îşi învăţau puii să zboare. Numele de Lacul fără Fund provine dintr-o altă legendă, despre un cioban care și-a lăsat turma de mioare, a aruncat bâta în apa lacului și a…

Legendarul Les amants du Pont Neuf, este al treilea film a lui Leos Carax și a apărut pe marile ecrane în 1991, fiind cel mai scump film francez făcut vreodată până în acel moment (aproape 30 de milioane de dolari). Bugetul filmului a urcat atât de mult deoarece toate decorurile au fost recreate în sudul Franței, inclusiv podul. Niște imagini memorabile, aproape că ți-ai fi dorit să te afli în pielea unui personaj sau măcar să fii un figurant, să trăiești secunde în film. Și sentimente…

V-am vorbit un pic despre Dogville, acum ceva vreme. Aveam impresia că unui regizor îi iese un astfel de film o singură dată-n viață. Se pare că Lars von Trier a fost de părere că trebuie să facă o trilogie. Dar se pare că acesteia îi lipsește ultimul film, cel ce trebuia să se numească Wasington.

Chiar dacă n-aţi auzit niciodată de conceptul Dinner in the sky, nu e prea greu să vă daţi seama imediat ce înseamnă - a lua masa sus, în cer. Dinner in the sky e un concept inovativ (la origine belgian) de restaurant: te aşezi la masă, îţi pui centura de siguranta şi...te mai opreşti undeva sus, la zeci de metri distanţă. Există în aproape 30 de ţări şi în această toamnă vine şi în Bucureşti.

Am auzit numeroase păreri despre acest film. Recunosc, l-am luat și m-am uitat cu reticență la el câteva luni bune. La folderul care-l păstra la loc de sfințenie într-ale mele filme. Multe, de altfel. Și mute.

Ce film ... roșu. Spun asta pentru că e o culoare predominantă pe tot parcursul lui. Și nu un roșu oricare. Ci unul aprins, atrăgător, seducător. Tensionant și dureros. Jane, fiica nesigură, Lester, tatăl niciodată apreciat, Carolyn, soția materialistă.

Probabil că Smokey și Krem nu vă mai sunt străini și îi recunoașteți imediat pe cei doi tineri talentați care fac din rap artă. Secretul lor? Îl veți afla în interviul acordat revistei IQool. Cum v-aţi cunoscut şi când a început colaborarea voastră? S: Ne știam de mult timp. Lumea rap-ului este mică, iar colaborarea […]

Un film care mi-a fost recomandat la un seminar de Relații Publice din facultate și pe care l-am văzut doar de curând, din păcate. Uitasem complet de el până când am dat peste numele pe care-l poartă dintr-o mare întâmplare. Evident, căutând informații despre alte filme.

Sau pe numele românesc: A șaptea pecete. Un film pe care l-aș recomanda celor care-nțeleg veșnica nemulțumire a omului față de limitările propriului trup. O temă pe care puțini regizori au avut curajul s-o abordeze: o veșnică peregrinare a omului (poate în el însuși) în scopul găsirii lui Dumnezeu. A unui Dumnezeu palpabil, capabil de interacțiune, a cărui prezență să fie perceptibilă și cu ajutorul simțurilor, nu doar a spiritualității.

Cum adică încotro? La mare, bineînţeles. Ce valoare are absolvirea facultăţii dacă nu o sărbătoreşti alături de prietenii tăi la mare? Până la urmă ai încheiat cu cea mai frumoasă etapă din viaţa ta (şi cea mai uşoară), iar finalizarea ei trebuie să se concretizeze printr-o escapadă nebună pe care să ţi-o aminteşti toată viaţa ta.

Marţi, 20 august, de la ora 20:00, ai ocazia să vezi în cadrul Teatrului În Culise piesa Imaginează-ţi că eşti Dumnezeu, care propune o altfel de experienţă pentru spectatori. Aceştia vor putea vedea un teatru sincer, fără prea multă scenotehnică, dar cu siguranţă şocant şi intrigant.

În majoritatea orașelor europene, când vine vorba de capitolul distracție, publicul are o gamă variată de unde poate alege modul în care își va petrece timpul cu familia sau prietenii.

Even’Thor, un număr de ordinul sutelor de studenți din București și Brașov, alcătuieşte ceva mai mult decât o echipă de voluntari. Ei merg la evenimente. Mai ales la concerte. Și îi ajută pe organizatori. Sunt ceva mai „săritori“.

Prima dată l-am descoperit pe Almodovar, recunosc. Și cum se spune că nimeni nu-și uită prima iubire, eu încă resimt o mare plăcere în a-i revedea filmele. Sau a-i vedea din filmele pe care nu le știu.

Ştiaţi că în România sub 2% din populaţie donează sânge, şi că doar un singur bolnav de leucemie are nevoie de patru donatori?