Bucharest through time.

O călătorie în timp prin Bucureștii de altădată. Bucharest, a journey through time.
18 Pinuri63 abonați
Ateneul Român, 1940.  Deși conceput în stil neoclasic, palatul are caracteristicile unui vădit stil eclectic. Intrarea principală este sprijinită pe opt coloane ionice, identice ca proporţii cu cele de la templul Erechterion de pe Acropole. Din portic se intră în vestibul prin 3 mari uși de lemn.

Ateneul Român, 1940. Deși conceput în stil neoclasic, palatul are caracteristicile unui vădit stil eclectic. Intrarea principală este sprijinită pe opt coloane ionice, identice ca proporţii cu cele de la templul Erechterion de pe Acropole. Din portic se intră în vestibul prin 3 mari uși de lemn.

Arcul de Triumf, 1956  Arcul de Triumf, în mijlocul pieței pavată cu piatră cubică. Zona Kiseleff își menținea farmecul chiar și sub regimul comunist. Arcul în sine, inaugurat în 1930 de Regele Carol al II-lea, simboliza lupta românilor pentru a construi România Mare, ideal realizat în 1918.

Arcul de Triumf, 1956 Arcul de Triumf, în mijlocul pieței pavată cu piatră cubică. Zona Kiseleff își menținea farmecul chiar și sub regimul comunist. Arcul în sine, inaugurat în 1930 de Regele Carol al II-lea, simboliza lupta românilor pentru a construi România Mare, ideal realizat în 1918.

Trafic la ora de vârf pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), 1935.  Podul Mogoşoaiei devine una dintre cele mai frecventate şi selecte artere ale Capitalei. De la finalul secolului al XVIII-lea şi până în perioada interbelică, de o parte şi de alta a Căii Victoriei se ridică biserici, case boiereşti, mănăstiri, prăvălii, magazine de lux, restaurante, hoteluri, apoi Palatul Regal şi alte instituţii de stat

Trafic la ora de vârf pe Podul Mogoșoaiei (azi Calea Victoriei), 1935. Podul Mogoşoaiei devine una dintre cele mai frecventate şi selecte artere ale Capitalei. De la finalul secolului al XVIII-lea şi până în perioada interbelică, de o parte şi de alta a Căii Victoriei se ridică biserici, case boiereşti, mănăstiri, prăvălii, magazine de lux, restaurante, hoteluri, apoi Palatul Regal şi alte instituţii de stat

Berăria Potcoava de Aur, 1956.   La intersecția Căii Rahovei cu str. 30 Decembrie (actuala intersecție Șelari-Franceză) se afla berăria Potcoava de Aur, un loc extrem de frecventat pe vremea caniculară. Unele geamuri ale berăriei fuseseră scoase, din cauza căldurii, nu existau aparate de aer condiționat pe atunci.

Berăria Potcoava de Aur, 1956. La intersecția Căii Rahovei cu str. 30 Decembrie (actuala intersecție Șelari-Franceză) se afla berăria Potcoava de Aur, un loc extrem de frecventat pe vremea caniculară. Unele geamuri ale berăriei fuseseră scoase, din cauza căldurii, nu existau aparate de aer condiționat pe atunci.

Cinema Libertății, București, 1956.  La Parcul Carol există o sală de proiecții uitată: Cinema Libertății, care deservea zonele Gramont și Filaret. În 1956, aici rula “Contele de Monte Cristo”, iar lumea se îmbulzea. În prezent, aici nu mai rulează absolut nimic. Clădirea se degradează pe zi ce trece.

Cinema Libertății, București, 1956. La Parcul Carol există o sală de proiecții uitată: Cinema Libertății, care deservea zonele Gramont și Filaret. În 1956, aici rula “Contele de Monte Cristo”, iar lumea se îmbulzea. În prezent, aici nu mai rulează absolut nimic. Clădirea se degradează pe zi ce trece.

Casa Capșa, 1900.  Înfiinţată la mijlocul veacului al XIX-lea de nepoţii unui cojocar macedo-român, Casa Capşa a ţesut în jurul ei istorii boeme. Parfumul de altădată s-a risipit în timpurile noi, clientela nu mai este de aceeaşi factură, nici măcar meniul nu mai păstrează secrete franţuzeşti. Singurele mărturii ale vremurilor apuse sunt câteva fotografii înrămate.

Casa Capșa, 1900. Înfiinţată la mijlocul veacului al XIX-lea de nepoţii unui cojocar macedo-român, Casa Capşa a ţesut în jurul ei istorii boeme. Parfumul de altădată s-a risipit în timpurile noi, clientela nu mai este de aceeaşi factură, nici măcar meniul nu mai păstrează secrete franţuzeşti. Singurele mărturii ale vremurilor apuse sunt câteva fotografii înrămate.

Spitalul Brâncovenesc, începutul secolului al XX-lea.    Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat în București între 28 august 1835 - 14 octombrie 1838 și a funcționat din veniturile de la moșiile donate de ctitoră. Spitalul a fost gândit pentru oamenii săraci, dar în același timp s-a constituit și ca școală medicală. Spitalul Brâncovenesc se afla la intersecția între bulevardul Mircea Vodă cu Calea Călărașilor, în dreptul pieței Mântuleasa.

Spitalul Brâncovenesc, începutul secolului al XX-lea. Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat în București între 28 august 1835 - 14 octombrie 1838 și a funcționat din veniturile de la moșiile donate de ctitoră. Spitalul a fost gândit pentru oamenii săraci, dar în același timp s-a constituit și ca școală medicală. Spitalul Brâncovenesc se afla la intersecția între bulevardul Mircea Vodă cu Calea Călărașilor, în dreptul pieței Mântuleasa.

Calea Victoriei, și în stânga pe colț, magazinul cu ustensile pentru pescuit “Delta Dunării”, o reinterpretare a mai vechii case Greceanu, lovită de bombe în 1944 și grav avariată. Improvizația a fost demolată după cutremurul din martie 1977 și pe colț s-a ridicat blocul Delta Dunării, cu un restaurant cu specific pescăresc la parter, în prezent Pizza Hut. Grand Hotel du Bpulevard (dreapta) a rămas intact, precum și turnul imobiliar interbelic din spate, cu reclamă la CEC în vârf. 1956

Calea Victoriei, și în stânga pe colț, magazinul cu ustensile pentru pescuit “Delta Dunării”, o reinterpretare a mai vechii case Greceanu, lovită de bombe în 1944 și grav avariată. Improvizația a fost demolată după cutremurul din martie 1977 și pe colț s-a ridicat blocul Delta Dunării, cu un restaurant cu specific pescăresc la parter, în prezent Pizza Hut. Grand Hotel du Bpulevard (dreapta) a rămas intact, precum și turnul imobiliar interbelic din spate, cu reclamă la CEC în vârf. 1956

Piața Casa Centrală a Armatei – Calea Victoriei la intersecția cu Bulevardul Elisabeta, 1956.  Pe vremuri aici se afla clădirea "Cartea Românească", distrusă de bombardament în timpul războiului. La scurt timp s-a ridicat blocul care există și în prezent.

Piața Casa Centrală a Armatei – Calea Victoriei la intersecția cu Bulevardul Elisabeta, 1956. Pe vremuri aici se afla clădirea "Cartea Românească", distrusă de bombardament în timpul războiului. La scurt timp s-a ridicat blocul care există și în prezent.

Terasa Casei Centrale a Armatei (denumirea comunistă a Cercului Militar), 1956.  Restaurantul de la Cercul Militar Național - cunoscut, mai mult, sub numele de Casa Armatei, este unul dintre ultimele bastioane ale comunismului pe piața gastronomică bucureșteană.

Terasa Casei Centrale a Armatei (denumirea comunistă a Cercului Militar), 1956. Restaurantul de la Cercul Militar Național - cunoscut, mai mult, sub numele de Casa Armatei, este unul dintre ultimele bastioane ale comunismului pe piața gastronomică bucureșteană.

Pinterest • Catalogul de idei al întregii lumi
Caută