Viața trece- aud peste tot în jurul meu. Ai grijă, fiindcă nu mai e mult! ȘI tu, când?! Tu ce ai de gând să faci cu viața ta? Nu te așezi și tu la casa ta?! ...întrebări peste întrebări, cuvinte ce se rotesc în jurul meu...oameni și firesc, firescul lor, nu al meu. Eu doar stau și îi ascult. Și îi privesc. Zâmbesc. Uneori soarele îmi fuge de pe gene și înserarea mi se lasă pe obraz- e doar o briză și o utopie ce mă scoata din propria-mi fire.Însă știu ca e clar și e normal, normalu
